BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele a două specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui (Corydalis Marshalliana și solida). – Din breabăn + suf. -el.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BREBENÉL s. (BOT.; Corydalis) brebenea, (reg.) breabăn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BREBENÉL s. v. dedițel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brebenél m., pl. eĭ (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BREBENÉL ~i m. 1) mai ales la pl. Specie de plante erbacee de pădure, din familia papaveraceelor, având frunze ovale și flori purpurii, albe sau galbene, care înfloresc primăvara. 2) Plantă din această specie. /Din breabăn + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink