BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară. – Din fr. breloque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRELÓC s.n. Podoabă purtată mai ales la ceasornic, la gât etc. [Pl. -uri. / < fr. breloque].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRELÓC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
brelóc s. n., pl. brelócuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brelóc n., pl. oace saŭ urĭ (fr. breloque, f.) Bijuterie maĭ mică purtată atîrnată, mărțișor, marț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRELÓC ~uri n. Podoabă de dimensiuni mici, purtată la gât, la brățară sau la ceasornic. /<fr. breloque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRELÓK, brelocuri, s. n. Mică podoabă care se poartă la gât, la ceasornic sau la brățară (reprezentând un animal sau un obiect în miniatură). – Fr. breloque.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink