BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRETÉLĂ s.f. 1. Ramificație de cale ferată între două linii paralele, care permite trecerea trenului de pe o linie pe cealaltă. 2. Conductă sau drum foarte scurt de legătură între artere apropiate și paralele. ♦ Porțiune de șanț care face legătura între tranșeele paralele cu linia frontului. [< fr. bretelle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRETÉLĂ s. f. 1. sistem de ramificație din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale. ◊ șosea, alee ocolitoare; centură. 2. (mit.) porțiune de șant care leagă două poziții de apărare succesive. (< fr. bretelle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată, alcătuit din două diagonale încrucișate și așezat între două linii, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta, în ambele sensuri. – Fr. bretelle.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bretélă (tehn.) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bretélă f., pl. e (fr. bretelle. V. betelie). Pl. Cozondroace, pateștĭ, curea saŭ fășie care trece după umăr și susține pantaloniĭ (Bretele poartă de ordinar copiĭ și oameniĭ grașĭ. Țăraniĭ poartă curea saŭ brîŭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRETÉLĂ ~e f. Sistem de ramificație de cale ferată, care unește două linii și permite trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta în ambele sensuri. /<fr. bretelle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink