BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f. Tip constituțional, în antropologie, caracterizat prin trup și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BREVILÍN, -Ă adj. (op. longilin) Care are membrele scurte; îndesat. [< fr. bréviligne, cf. lat. brevis – scurt, linea – linie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BREVILÍN, -Ă adj. cu trup scund, robust, îndesat și membre scurte și groase. (< fr. bréviligne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; f. sg. brevilínă, pl. brevilíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink