BREVILOCVÉNT, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (Despre vorbire) Scurt. [Cf. it. breviloquente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (despre vorbire) scurt. (< it. breviloquente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
brevilocvént adj. m., pl. brevilocvénți; f. sg. brevilocvéntă, pl. brevilocvénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink