BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BREVILOCVÉNȚĂ s. brahilogie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brevilocvénță s. f., g.-d. art. brevilocvénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink