BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu turca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Persoană mascată (cu un cap de animal) care joacă pe la casele sătenilor în preajma crăciunului. 2. Fată împodobită cu frunze și flori care joacă din casă în casă la rusalii.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezăii; pl. brezăi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brezáĭe f., pl. ăĭ (d. breaz). Munt. Un personagiŭ ridicul de mărime supranaturală la Crăciun și Anu Noŭ. (Consistă dintr’un om îmbrăcat în maĭ multe culorĭ și care are un cap de capră, de barză ș.a. În Mold. sud. baba-turca, în nord capra, odinioară geamala). Fig. Iron. Femeĭe împopoțonată. – În Munt. la munte și brăzaĭe. V. paparudă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink