BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRIBÓI s. (BOT.; Geranium silvaticum) (reg.) fratele-briboiului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bribói s. m., pl. bribói, art. bribóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRATELE-BRIBÓIULUI s. v. briboi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BRIBÓI s. m. Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina păroasă, înaltă de 30-70 cm și flori purpurii, răspăndită prin pajiști și buruienișuri în regiunile de munte (Geranium sylvaticum).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink