Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bricheta (verb tranzitiv) , brichetă (substantiv feminin)   
BRICHÉTĂ1, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din fr. briquet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRICHÉTĂ2, brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRICHÉTĂ s.f. 1. Produs de formă paralelipipedică, ovoidală etc., obținut prin presarea pulberii de cărbune sau minereu. ◊ Brichetă furajeră = produs obținut prin tocarea, amestecarea și comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri. 2. Aparat de buzunar pentru aprins țigările. [< fr. briquet, briquette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRICHÉTĂ1 s. f. 1. produs obținut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), pește înghețat etc. 2. produs furajer prin comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri tocate și amestecate. (< fr. briquette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRICHÉTĂ2 s. f. aparat de buzunar pentru aprins țigările. (< fr. briquet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRICHÉTĂ1, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările. – Fr. briquet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRICHÉTĂ2, brichete, s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune.Fr. briquette.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRICHÉTĂ s. (pop.) aprinzătoare, (reg.) scăpără-toare. (Și-a aprins țigara cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brichétă (brichéte), s. f.1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brichétă (aparat, produs presat) s. f., pl. brichéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BRICHETÁ ~éz tranz. (materiale mărunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima în formă de brichetă. /<fr. briqueter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRICHÉTĂ1 ~e f Aparat (de buzunar) care produce foc și servește, mai ales, la aprinsul țigărilor. ~ cu gaz. ~ cu benzină. /<fr. briquet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRICHÉTĂ2 ~e f. Produs de formă geometrică regulată, obținut prin presarea unor materiale mărunte sau pulverulente. /<fr. briquette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (1) [în DEX '98, DN]. [< fr. briqueter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRICHETÁ vb. tr. a face brichete1 (1). (< fr. briqueter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2. – Fr. briqueter.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brichetá vb., ind. prez. 1 sg. brichetéz, 3 sg. și pl. bricheteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brichét n., pl. e și brichetă f., pl. e (fr. briquette, dim. d. brique, cărămidă). Cărbune de pămînt orĭ turbă presată ca o cărămigĭoară și care se întrebuințează ca combustibil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)