BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu limbă de oțel. [Pl. și: briciuri] – Slav (v. sl. bricĩ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bríci (brice), s. n. – Cuțit de bărbierit. – Mr. briți. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brici s. n., pl. bríce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bricĭ n., pl. ce (vsl. bg. bričĭ). Cuțit de ras barba și mustățile. Acest cuțit taĭe ca bricĭu, taĭe foarte bine.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRICI ~e n. Instrument de bărbierit, având forma unui cuțit cu mâner și cu o lamă de oțel ascuțită. /<sl. briți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink