BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă. ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRIGADIÉR, -Ă s.m. și f. 1. Lucrător, muncitor dintr-o brigadă (1) [în DN] de muncă. 2. Tehnician care conduce o brigadă în cadrul administrației silvice. 3. (Mil.; ieșit din uz) Comandant al unei brigăzi; general de brigadă. ♦ (Înv.) Caporal de artilerie. [Pron. -di-er, pl. -ri, -re. / < fr. brigadier, rus. brigadir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRIGADIÉR, -Ă s. m. 1. conducător și organizator al activității unei brigăzi (1). ◊ muncitor dintr-o asemenea echipă. 2. tehnician din administrația pădurilor care conduce o brigadă (4). (< fr. brigadier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (1). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă. ♦ Caporal de artilerie. [Pr.: -di-er] – Fr. brigadier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRIGADIÉR s. v. general de brigadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brigadiér s. m. (sil. -di-er), pl. brigadiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brigadiér m. (fr. brigadier). Caporal de artilerie orĭ de cavalerie pînă la 1916. Șef de brigadă în jandarmerie. Ofițer între colonel și general în Spania. Fam. General care comandă o brigadă orĭ colonel care are acest rol și poartă ca insignă un „soare” de general. Brigadier silvic, agent silvic în uniformă. – La N. Cost. bregadir.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRIGADIÉR ~i m. 1) Conducător al unei brigăzi. 2) mil. înv. Comandant al unei brigăzi; general de brigadă. [Sil. -di-er] /<fr. brigadier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink