BRIGANTÍN s.n. Bric mic. [Cf. fr. brigantin, it. brigantino].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
brigantín n., pl. e (fr. brigantin, d. it. brigantino, dim. d. brigante, brigant). Mar. Corăbioară c’un catarg orĭ doŭă și c’o singură punte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink