BRONHORÉE s. f. Secreție și expectorație abundente, frecvente în astmul bronșic, în bronșita cronică și în alte afecțiuni respiratorii. – Din fr. bronchorrhée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRONHORÉE s.f. Expectorație abundentă, provocată de o bronșită cronică. [Pron. -re-e. / < fr. bronchorrhée, cf. gr. bronchos – trahee, rhein – a curge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRONHORÉE s. f. expectorație abundentă, provocată de o bronșită cronică. (< fr. bronchorhée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bronhorée s. f., art. bronhoréea, g.-d. bronhorée, art. bronhoréei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink