BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară. – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRONTOZÁUR s.m. Reptilă sauriană uriașă din era secundară, cu gâtul și coada foarte lungi, iar capul foarte mic. [< fr. brontosaure, cf. gr. bronte – tunet, sauros – șopârlă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRONTOZÁUR s. m. dinozaurian uriaș, cu capul mic și gâtul foarte lung. (< germ. Broutosaurus, fr. brontosaure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Reptilă uriașă, din grupa saurienilor, care a trăit în era secundară. – Germ. Brontosaurus (fr. brontosaure).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brontozáur s. m. (sil. -za-ur), pl. brontozáuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRONTOZÁUR ~i m. Reptilă gigantică din era secundară. [Sil. -za-ur] /<germ. Brontosaurus, fr. brontosaure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRONTOZÁUR (‹ fr. {i}; {s} gr. bronte „tunet” + saura „șopîrlă”) s. m. Reptilă mezozoică din ordinul dinozaurienilor, cu corpul mare (25-30 m), greu (3,5 t), capul foarte mic, coada foarte lungă și membrele anterioare mai scurte decît cele posterioare. Fosilă caracteristică pentru Jurasicul superior și Cretacicul inferior din America de Nord (Brontosaurus).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink