Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRONZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bronza și rezultatul ei ; bronzaj. [< bronza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRONZÁRE s. înnegrire, pârlire, prăjire. (~ cuiva la soare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bronzáre s. f., g.-d. art. bronzării; pl. bronzări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BRONZÁ ~éz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de bronz; a spoi cu bronz. 2) A face să se bronzeze; a pârli; a înnegri. /<fr. bronzer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BRONZÁ mă ~éz intranz. A se înnegri la soare; a se pârli. /<fr. bronzer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRONZÁ vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRONZÁ, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vânt) A pârli, a înnegri, a arde pielea corpului omenesc. ◊ Refl. S-a bronzat la plajă. – Fr. bronzer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRONZÁ vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bronzá vb., ind. prez. 1 sg. bronzéz, 3 sg. și pl. bronzeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bronzéz v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o culoare ca de bronz oxidat. Fig. Pîrlesc: soarele bronzează fața.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRONZÁRE (‹ bronza) s. f. 1. Procedeu de acoperire a unui obiect cu un strat subțire de bronz pentru a-l proteja contra coroziunii sau a-i da un aspect plăcut. ♦ Operație de acoperire a unei tipărituri proaspăt executate cu un strat de bronz, pentru a da literelor aspectul metalic și lucios al bronzului sau aurului. 2. Reflex metalic realizat pe suprafața pieilor tăbăcite, prin vopsire cu anumiți coloranți bazici.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink