BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (1). 2. Masculul broaștei (1). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei. 3. (Glumeț) Copil.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BROSCÓI s. (ZOOL.) (reg.) broscan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
broscóĭ m., pl. tot așa. Broască mare. Fig. Fam. Copil mic: mă broscoĭule! V. borboloc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BROSCÓI ~ m. (augmentativ de la broască) 1) Masculul broaștei. 2) fam. Copil mic dolofan, cu ochii mari. /broască + suf. ~oi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink