BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÚDNIC1, brudnici, s. m. (Reg.) Brudar. – Din brod + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRÚDNIC2, -Ă, brudnici, -e, adj. (Reg.) Brudiu. – Din brud[iu] + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRÚDNIC adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BRÚDNIC s. v. podar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brúdnic adj. m., pl. brúdnici; f. sg. brúdnică, pl. brúdnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink