Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BRUFTULUÍ vb. IV. v. bruftui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUFTULUÍ, bruftuluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bruftui (2). – Din bruft.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUFTULUÍ vb. v. brusca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bruftuluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bruftuluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bruft (brúfturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bruft s. n., pl. brúfturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bruft n., pl. urĭ (cp. cu praftură). Prima tencuială nenetezită aruncată pe zid.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink