Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bruia (verb tranzitiv) , bruiere (substantiv feminin)   
BRUIÉRE s. f. Acțiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUIÉRE s.f. Acțiunea de a bruia; bruiaj. [Pron. bru-ie-. [< bruia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUIÉRE s. v. bruiaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bruiére s. f. (sil. bru-ie-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BRUIÁ ~iéz tranz. (recepția unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de undă identică. [Sil. bru-ia] /<fr. brouiller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRUIÁ vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUIÁ vb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonică. – Fr. bruire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bruiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiéz, 3 sg. și pl. bruiáză, 1 pl. bruiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. și pl. bruiéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române