Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUSCÁ vb. 1. (pop. și fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ți-a vorbit frumos și tu l-ai ~.) 2. v. maltrata.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bruscá vb., ind. prez. 1 sg. bruschéz, 3 sg. și pl. bruscheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BRUSCÁ ~chéz tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfășurarea unor acțiuni) A accelera în mod forțat. /<fr. brusquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRUSC ~scă (~ști, ~ște) și adverbial 1) Care se produce repede și pe neașteptate; fără pregătire prealabilă; neașteptat; subit. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este fără menajamente; cu brutalitate; brutal. A întrerupe ~ pe cineva. /<fr. brusque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neașteptate, deodată; precipitat, cu violență, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uști, -uște. / < it. brusco, fr. brusque].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Neașteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Mască urâtul și șterse formele prea bruște (MACEDONSKI). – Fr. brusque.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRUSC adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. fulgerător, instantaneu, năprasnic, neașteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulgerător, spontan. (O reacție ~.) 4. adv. v. deodată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A brusca ≠ a menaja
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Brusc ≠ lent, lin
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
brusc adj. m., pl. bruști; f. sg. brúscă, pl. brúște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brusc, -ă adj., pl. ștĭ, ște (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt, subit: atac brusc. Viŭ, răpede: maniere bruște. Aspru, mojicesc: ton brusc. Adv. Bruscheță, răstit: a răspunde brusc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bruschéz, a -cá v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink