BRÚSTUR s. m. v. brusture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRÚSTUR s. m. v. brusture.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
brustúr și brustúre m. (got. gep. burst, țep, ghimpe, dim. burstilo, de unde s’a făcut brustilo, apoĭ brusture; vgerm. burstia, țep, de unde fr. brosse, tufă, perie; ngerm. borste, anglosaxon byrst, brystl, țep, păr de porc; engl. bristle, țep, păr de porc, bur [d. burz și burzu], țepos, zbîrlit. V. bursuc. Cp. cu fluture, strugure, vĭezure). Lipan, o buruĭană din familia compuselor (scaĭ), cu frunze marĭ cît niște pălăriĭ (lappa saŭ arctium). Brustur dulce, captalan. Brusturu oiĭ, o lăptucă veninoasă cu frumoase florĭ galbene, numită și brustan (cp. cu sîrb. brstan, ĭederă) și clococĭov (buphtalmum c*********m saŭ telekia speciosa).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRUSTURUL-CÁPREI s. v. cinsteț, lăptucul-oii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BRUSTURUL-ÓII s. v. lăptucul-oii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink