Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
brústure (brústuri), s. m. – 1. Plantă, lipan (Lappa). – 2. Varietate de năsturel, Veronica Beccabunga. – 3. Lumînărică, Petasites officinalis. – Var. brustur, brustan, brostan, brusc(ăl)an. Mr. bruștură. Sl. broštĭ (T. Papahagi, Etimologii, București, 1940), cu sing. reconstruit pe baza pl. brusturi, ca ciucure, fagure etc. REW 1097 indică, însă cu rezerve, etimonul incert lat. ūstŭlāre. După Gamillscheg, Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *brustilô „mătase” (› germ. Borste, fr. bosse), ipoteză încă și mai incertă. Este posibil să aibă vreo legătură cu comel. bruskandol „hamei”, caz în care ar putea fi un cuvînt alpin.
Sursa: Dicționarul etimologic român