BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
brânéț/bârnéț s. n., pl. brânéțe/bârnéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink