BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRĂDÚȚ s. (BOT.) brădișor, brăduleț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brădúț s. m., pl. brădúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BRĂDUȚ, com. în jud. Covasna; 4.264 loc. (1991). Expl. de diatomite (Filia).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink