BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRĂȚEÁ s. v. brățară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brățeá s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brățeá f., pl. e. Brățare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink