BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUBERÍC s. m. Plantă erbacee cu tulpina noduroasă la bază, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Comp. bg. bubrek.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUBERÍC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scro-fulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUBERÍC s. v. brâncă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buberíc (-ci), s. m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi” (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
buberíc s. m., pl. buberíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buberíc m. (cp. cu ung. boborék, beșicuță, pin aluz. la poamele capsulare ale acesteĭ plante. C. și cu turc. bübrek, rinichĭ). O plantă puturoasă cu gust acru și amar și care crește pin locurĭ umede (scrofulária nodósa). Odinioară era uzitată în med. – Se numește și frunză de buba cea rea și urzică neagră.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUBERÍC ~ci m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu frunze dințate, cu flori brune și verzi, care crește prin locuri umede. /<bulg. bubrek
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink