BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. – Din bubui + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bubuitór adj. m. (sil. -bu-i-), pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BUBUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bubuie; producător de bubuituri. [Sil. -bu-i-] /a bubui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink