BUBURÚZ1 s. m. v. buburuză.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUBURÚZ2, buburuze, s. n. Cocoloș mic și rotund; bobiță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
buburúz (cocoloș) s. n./s. m., pl. buburúze/buburúzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buburúz și -úț m., pl. ji, țĭ și buburuză, -úță, pl. e (cuv. reflex din răd. bubu- bobo-, ca și bubă, boboc ș.a. V. mămăruță). Mold. Trans. Bobiță, bubuliță, broboană, cocoloș (mugur, fruct, ca cel de anin ș.a.): în colțurile guriĭ rămăseseră doŭă buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos gîndăcel roș aprins (cu șapte puncte negre) care trăĭește pin viĭ și grădini, numit și gărgăriță, măriuță, bou luĭ Dumnezeŭ și vaca Domnuluĭ (coccinella). – Sînt și uniĭ negrĭ, maĭ micĭ, care aŭ 14 puncte galbene, ĭar alțiĭ galbenĭ cu puncte negre. V. răpede.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink