Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.: buba-mânzului = gurmă. ♦ Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe față, s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rană. 2. Fig. Punct slab, parte delicată a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÚBĂ s. (MED.) 1. v. rană. 2. bube dulci v. impetigo.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÚBĂ s. v. antrax, cărbune, dalac, pelagră, pustulă malignă, variolă, vărsat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
búbă (búbe), s. f. – Umflătură, abces, buboi. Creație expresivă, cf. lat. *buba, de unde fr. bube, sp. bu(b)a, port. bouba și pe de altă parte, gr. βουβών (Diez, Gramm., I, 91), de unde gr. μπούμπα „larvă”, alb. bubë (Cihac, II, 640); cf. și bg., sb. buba „vierme de mătase”, rut. buba „umflătură”. Nu pare posibilă der. directă din lat., propusă de Koerting 1609, cf. Densusianu, Hlr., 365; nu este sigură nici der. din sl. propusă de DAR, datorită diferențelor semantice. Este mai probabil să fie vorba de creații spontane, care coincid în multe limbi în același timp, cf. fr. bobo. Der. abubă, s. f. (dalac, bubă-neagră); buba, vb. (a avea abcese; a se molipsi de vărsat); bubat, adj. (plin de bube, care are dalac; infectat); bubat, s. n. (vărsat); bubiță, s. f. (zgaibă; boală a cartofului); buboi, s. n. (furuncul); buboios, adj. (plin de bubă); buboșa (var. boboșa), vb. (a se umfla), pe care DAR îl leagă în mod eronat de boboș; buburos, adj. (bubos); buburoșa, vb. (a se scofîlci); bubuliță, s. f. (zgaibă, coș); buburuz (var. buburuză, buburez, buburuță), s. n. (cocoloș, bulgăre, grunz, orice masă rotundă mică; gărgăriță, Coccinella septempunctata), probabil derivat pe baza suf. -ză, cum sînt coacăză, pupăză (Densusianu, Bausteine, 478, îl consideră der. de la bumb); buburuzos, adj. (granulos); bobîlcă, s. f. (amigdalită), contaminare a lui bubă cu gîlcă; bubușlie, s. f. (boabă). După Candrea, Elementele, 407, sb. bubulijca, bubolica provine din rom. bubuliță. Întrucît rezultatele spontane coincid adesea, buburuză prezintă o analogie cu sp. burujo, sard. boborrissina „furnică” (Wagner 300).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
búbă s. f., g.-d. art. búbei; pl. búbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
búbă f., pl. e (lat. pop. buba, de unde și fr. bube, bubă, d. vgr. bubón, bolfă, înrudit cu ngr. búba, căpcăun, alb. bubă, sîrb. bg. búba, gîndac de matasă, insect, căpcăun, rut. búba, rană, durere, búblyk, biscot, precum și cu rom. bulbuc. Cp. și cu bumbac). Pustulă, erupțiune purulentă pe pele. Fig. Durere, boală: ura pe cel harnic e buba leneșuluĭ. Buba cea rea, sugel. Bube dulcĭ, eczemă, bube care le ĭese copiilor maĭ ales pe la gură și pe care poporu le tratează cu drojdie de cafea. Vest. A bubă (adică „acea bubă”, scris greșit ábubă, că gen. e „ăleĭ bube”, adică „celeĭ bube”), abces alveolar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÚBĂ ~e f. 1) Umflătură purulentă, provocată de o infecție a țesutului celular subcutanat. ◊ ~-neagră boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax; cărbune. ~e-dulci bubulițe contagioase, care apar la copii în jurul gurii și pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveală; au ieșit toate la suprafață. 2) fam. Vătămare locală a unui țesut organic, cauzată de o traumă; rană; plagă; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil și delicat al unei discuții, probleme, situații etc. [G.-D. bubei] /<ucr. buba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUBA-ÍNIMII s. v. piperul-lupului, popilnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUBA-MÂNZULUI s. v. gurmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUBĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUBĂ-NEÁGRĂ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÚBE s. pl. v. scarlatină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURUIANĂ-DE-BÚBĂ s. v. salvie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURUIANĂ-DE-BUBĂ-NEÁGRĂ s. v. părul-fetei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURUIANĂ-DE-BUBĂ-REÁ s. v. spanac-porcesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURUIANĂ-DEÁ-BUBĂ s. v. gogoașă, păpălău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FRUNZĂ-DE-BUBĂ-REÁ s. v. buberic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA BÚBEI s. v. gogoașă, păpălău, pătlagină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂSTURAȘ-DE-BÚBE s. v. sipică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
búbă-neágră s. f. (sil. -gră), pl. búbe-négre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
búbe dúlci s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)