BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCÁL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bucál adj. m., pl. bucáli; f. sg. bucálă, pl. bucále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUCÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de gură; propriu gurii. /<fr. bucal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink