BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium1 + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCIUMÁȘ, buciumași, s. m. Cel care buciumă2. – Din bucium1 + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
buciumáș s. m., pl. buciumáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bucĭumáș m. Cel care sună din bucĭum.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUCIUMÁȘ ~i m. 1) Persoană care buciumă. 2) Muzicant care cântă din bucium. [Sil. -ciu-maș] /bicium + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink