BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCĂLÁT adj. v. grăsuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bucălat ≠ scofâlcit, supt
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. sg. bucălátă, pl. bucăláte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUCĂLÁT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink