BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCĂTÚRĂ s. f. v. îmbucătură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bucătúră s. f., g.-d. art. bucătúrii; pl. bucătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bucătúră f., pl. ĭ (d. bucă). Olt. Îmbucătură, gălătuc, înghițitură (NPl. Ceaur, 44). A face bucăturĭ, a face bucățĭ (tăind, rupînd).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink