BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas de lemn în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. ♦ Putinei. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână; p. ext. fântână puțin adâncă. [Var.: budúi s. n.] – Magh. bödöny.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
budắi (-áie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Șanț, canal de scurgere din lemn. – Var. budîi(e), budău, budîu, budae, buda(ș)că, budălău, budereu. Mag. bödöny „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budălău, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihală, buduhală, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoiaș, burduf). Rom. budalău, a ajuns în mag. (dialectal) în forma bödölö (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creații expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
budăi s. n., pl. budăie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
budắĭ V. buduĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUDẮI ~ie n. pop. 1) Vas de dimensiuni reduse, din doage, având forma unui con tăiat la vârf și folosit pentru păstrarea diferitelor băuturi sau pentru transportul bucatelor în câmp. 2) Uluc de fântână, făcut dintr-un trunchi de copac scobit. /<ung. bödöny
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink