BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUFETIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care ține (sau servește la) un bufet. [Pron. -ti-er. / < fr. buffetier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUFETIÉR, -Ă s. m. f. cel care ține (servește la) un bufet (2). (< fr. buffetier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Fr. buffetier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bufetiér s. m. (sil. -ti-er), pl. bufetiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BUFETIÉR ~ă, ~i, ~e m. și f. 1) Proprietar al unui bufet. 2) Persoană care servește într-un bufet. [Sil. -ti-er] /<fr. buffetier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink