BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic îmbrăcat în haine grotești, care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic buf3 într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUFÓN s.m. Personaj comic îmbrăcat caraghios, care era ținut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-și distra stăpânii cu glume, cu strâmbături etc.; măscărici. ♦ Actor care interpretează roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care stârnește râsul cu glumele, faptele sau strâmbăturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUFÓN I. s. m. 1. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici. 2. personaj buf, din teatru. 3. (peior.) om care stârnește râsul prin glume, gesturi caraghioase etc. II. adj. comic, caraghios, grotesc. (< fr. bouffon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, adj. Caraghios, comic. ♦ (Substantivat, m.; în epoca feudală) Personaj comic întreținut la curțile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a provoca râsul prin glume, gesturi etc.; măscărici; p. ext. persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc. – Fr. bouffon (<it.)
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUFÓN s. măscărici, paiață, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscă-raci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bufón s. m., adj. m., pl. bufóni; f. sg. bufónă, pl. bufóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bufón m. (fr. bouffon, it. buffone, d. buffo, buf). Personagiŭ care te face să rîzĭ, om neserios. Adj. Glumeț, ironic: vorba bufonă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUFÓN1 ~ă (~i, ~e) rar Care provoacă râsul; pasibil de râs (și de batjocură); caraghios; ridicol. /<fr. bouffon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUFÓN2 ~i m. 1) Personaj comic, angajat la curțile medievale să distreze un suveran sau un senior; măscărici. 2) fig. Persoană care amuză prin glume sau prin gesturile sale ridicole. /<fr. bouffon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink