BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonerie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUFONERÍE s.f. Vorbă, gest de bufon care provoacă râsul; glumă, poznă, caraghioslâc. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUFONERÍE s. f. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2). (< fr. bouffonnerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest care provoacă râsul. – Fr. bouffonerie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUFONERÍE s. caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, (rar) bufonadă, paiațarlâc, paiațărie, (înv.) cabazlâc, giumbuș, mascaralâc, măscări-ciune, măscărie, (înv., în Mold.) ghidușie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bufoneríe f. (fr. boufonnerie). Caraghĭozlîc, faptă de bufon.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUFONERÍE ~i f. 1) Caracter bufon. 2) Vorbă sau gest de bufon. [Art. bufoneria; G.-D. bufoneriei; Sil. -ri-e] /<fr. bouffonnerie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink