BUIMÁTIC, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. – Din buim[ac] + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUIMÁTIC adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buimátic adj. m., pl. buimátici; f. sg. buimátică, pl. buimátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink