BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop.) 1. Haină veche, ruptă, ponosită. ♦ Fig. Termen injurios dat unei femei imorale. 2. (La pl.) Lucruri de uz zilnic, vechi sau de puțină valoare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BULEÁNDRĂ s. 1. v. cârpă. 2. (la pl.) v. boarfe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BULEÁNDRĂ s. v. cocotă, c***ă, femeie de stradă, haină, îmbrăcăminte, p*********ă, strai, t***ă, veșmânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buleándră (buléndre), s. f. – 1. Zdreanță, cîrpă. – 2. P*********ă. Creație expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură, handră (Tiktin; Iordan, BF, II, 185). Mai puțin probabilă der. din țig. *bulengere „pantaloni”, de la bul „cur”, menționat numai în forma buiengere (Graur 132 și Graur, BL, IV, 197). Celelalte ipoteze sînt insuficiente (sl. platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33; sl. blĕdĭ „prostituată”, după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, cf. sp. baladrán, după DAR). – Der. bulendros, adj. (zdrențuros).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
buleándră s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buleándră și (Trans.) meleándră f., pl. endre (rudă cu fleandură, ca bleașcă cu fleașcă orĭ bleg cu flenc). Fleandură, borfă, haĭnă veche și ruptă: o buleandră de suman, niște bulendre’n boccea. V. hanță, halipă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BULEÁNDRĂ buléndre f. pop. 1) Haină veche și zdrențuită; tearfă. 2) la pl. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; boarfe. 3) fig. fam. Femeie d********ă; t***ă; târâtură; p*********ă. [Sil. bu-lean-] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink