BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Din tc. bulgur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULGÚR n. pop. 1) Crupe de grâu, obținute prin măcinare, râșnire sau pisare. 2) Mâncare gătită din astfel de crupe. /<turc. bulgur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Tc. bulgur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BULGÚR s. v. crupe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bulgúr (-ruri), s. n. – 1. Grîu măcinat mare. – 2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr. blugure, megl. bulgur. Tc. bulgur „griș” (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 352; Ronzevalle 52); cf. ngr. μπλιγούρι, bg. bulgur, sb. bungur. Pușcariu 234 îl deriva de la lat. *bulgulus, opinie la care a renunțat în DAR, probabil datorită dificultății prezentate în REW 1382.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bulgúr s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
búlgur n. (turc. bulgur, d. pers. burgul; bg. sîrb. bulgur, ngr. bulgúrĭ). Crupe, bulgur, cereale sfărămate (maĭ ales grîŭ și hrișcă) în grăunțe (maĭ micĭ decît cele de meĭ), din care se face un fel de pilaf, de ordinar cu lapte. V. mălaĭ și plachie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BULGUR s.n. Crupe din boabe de grâu încolțite sau opărite, apoi uscate și măcinate grosier, fierte ca păsatul, consumate tradițional în țările orientale (cu bulete de carne, stafide, năut etc.)
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink