BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet, la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULÓN s.n. Tijă cilindrică filetată la un capăt, care se folosește la îmbinarea a două piese. [< fr. boulon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BULÓN s. n. tijă cilindrică de metal, filetată la un capăt, la îmbinarea a două piese. (< fr. boulon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică cu filet la o extremitate și cu un cap la cealaltă, care servește la îmbinarea a două piese. – Fr. boulon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bulón s. n., pl. buloáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bulón n., pl. oane (fr. boulon). Un fel de piron gros care are la un capăt un șurub, în care se prinde o piuliță: șine, eclise, buloane.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BULÓN ~oáne n. tehn. Tijă cilindrică, filetată la un capăt, folosită pentru îmbinarea a două piese. /<fr. boulon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink