Dex bulă

BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În antichitate și în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papi. – Din fr. bulle, lat. bulla.

BÚLĂ¹ s.f. 1. Bășică (de aer, de gaz etc.). 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (de metal, de sticlă etc.) gol pe dinăuntru. [< fr. boule, cf. lat. bulla].

BÚLĂ² s.f. Act oficial emis de papă. ♦ Act emanat de la un suveran. [< lat. bulla, cf. fr. bulle].

BÚLĂ¹ s. f. 1. bășică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid. 2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni. 3. sferă, glob. (< fr. boule, lat. bulla)

BÚLĂ² s. f. 1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre. 2. (ant. și evul mediu) pecete de metal, bombată, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran. (< fr. bulle, lat. bulla)

BÚLĂ¹, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz. 2. Sferă de metal sau de sticlă; glob. 3. (Med.) Formație asemănătoare unui chist, cu conținut seros, la nivelul pielii. – Fr. bulle (lat. lit. bulla).

BÚLĂ², bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (astăzi) act oficial emis de papă. – Fr. bulle (lat. lit. bulla).

BÚLĂ s. bășică. (O ~ de aer.)

BÚLĂ s. v. cocotă, c***ă, femeie de stradă, p*********ă, t***ă.

búlă, búle, s.f. (reg.) cârpă, zdreanță; femeie stricată.

búlă (búle), s. f. – 1. Cîrpă. – 2. P*********ă. Mag. bulya (DAR). În Trans. de Nord, puțin folosit. După Iordan, BF, II, 185, este cuvînt expresiv, sau mai curînd reducere de la buleandră. Cf. bul.

búlă (búle), s. f. – Glob; bășică. – Mr. vulă „sello”. Lat. bulla (sec. XIX); în mr., din ngr. βοῦλλα.

búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle

1) búlă f., pl. e (lat. bulla, bulbuc, bobiță de apă, de unde și ebullitio, ebulițiune. V. buletin și hrisov). Beșicuță de aer care se ridică la suprafața apeĭ (saŭ altuĭ lichid) orĭ se prinde de păreții vasuluĭ. Bula de aur, medalion pe care-l purtaŭ băĭețiĭ nobilĭ romanĭ pînă la etatea de 17 anĭ. Ordonanța luĭ Carol IV al Germaniĭ care regula forma alegerilor imperiale. Bula papală, decret papal de al căruĭ sigiliŭ atîrnaŭ doŭă bobițe de plumb cu imaginea sfîntuluĭ Petru și Paul: bulă de excomunicare. V. pitac 2.

2) búlă f., pl. e (fr. boule, d. lat. bulla, bulă, bobiță). Bilă care se învîrtește în juru unuĭ disc prevăzut cu găurĭ numeroase și aduce cîștig celuĭ ce a pus baniĭ p. acea gaură: a juca la bulă.

BÚLĂ¹ ~e f. 1) Bășică de aer sau de un alt gaz prezentă într-un lichid sau în masa unui corp. 2) Obiect sferic de metal sau de sticlă, gol pe dinăuntru. /<lat. bulla, fr. bulle

BÚLĂ² ~e f. 1) (în antichitate și în evul mediu) Pecete (de aur, argint sau plumb) care se aplica pe un act oficial pentru a-l autentifica. 2) Act care purta o astfel de pecete. ◊ ~ papală act oficial, emis de papă. /<lat. bulla, fr. boule