BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. scr. bučak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNCEÁG s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Comp. sb. bučak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUNCEÁG s. v. piedicuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bunceág (bunceáguri), s. n. – 1. Brădișor (Lycopodium clavatum). – 2. Mușchi, covor de mușchi. Mag. boncs „pachet”, boncsok „licopodiu” (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; cf. rus., rut. bunčuk „plantă equisetacee”, pol. bunczuk „plantă equisetacee”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bunceág s. n., pl. bunceáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink