BÚNCĂR, buncăre, s. n. 1. Construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni). 4. Mic adăpost blindat; cazemată. – Din germ. Bunker. Cf. rus. bunker.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÚNCĂR s.n. 1. Siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ♦ Depozit de combustibil pe o navă; (p. ext.) combustibilul navei. 2. Pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. (Mil.) (Mic) adăpost blindat. [Pl. -re, var. buncher s.n. / < germ. Bunker, cf. engl. bunker].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÚNCĂR s. n. 1. siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ◊ compartiment în care se înmagazinează combustibilul, pe o navă. 2. pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. adăpost blindat, cazemată. (< germ. Bunker)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÚNCĂR, buncăre, s. n. 1. Depozit de înmagazinare a cărbunilor sau a minereurilor. 2. Pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. (Mil.) Mic adăpost blindat. – Germ. Bunker.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink