BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNDÍȚĂ s. f. Diminutiv al lui bundă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUNDÍȚĂ s. 1. cojocel, pieptăraș. (O ~ bordată cu dihor.) 2. (BOT.) bundița-vântulul (Phlomis pungens) = (reg.) scorogoi, solovârfiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bundíță s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink