BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUNÉȚE s. v. blândețe, bunătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bunéțe s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink