BUNGALÓU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNGALÓU s.n. v. bungalov.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUNGALÓU s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ◊ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl. bungalow)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bungalóu s. n., art. bungalóul; pl. bungalóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink