BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun4 + suf. -ic-el.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUNICÉL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. v. acceptabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. sg. bunicícă/buniceá, pl. bunicéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink