BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Ulcior cu gura strâmtă și cu dop.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
burdác s. n., pl. burdáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink