BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURETIÉRĂ s.f. Obiect mic cu un burete în interior, care servește la umezit timbrele înainte de a fi lipite. [Pron. -ti-e-. / et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BURETIÉRĂ s. f. cutiuță cu burete care servește la umezit timbrele de lipit. (< burete + -ieră)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
buretiéră s. f., pl. buretiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BURETIÉRĂ ~e f. Obiect mic având un burete (ud) în interior. [Sil. -ti-e-] /burete + suf. ~ieră
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink